Despre cum e să fii binele de protest și cine nu va fi viitorul Președinte al Moldovei.
Alegerile primarului general al Chișinăului a fost prima mea campanie în care am candidat. Campanie în care conștient am intrat în prima linie. Fără așteptări, cu echipă apolitică și cu ochii larg deschiși față de scopurile ascunse ale contracandidaților. Și pentru că scopurile ascunse sunt mai plictisitoare, o să încep cu scopurile sincere:
Despre fără așteptări legate de rezultatul votului…
Spre mare regret politicul este cel mai popular serial în Moldova. Și ca să poți transmiți mesaje importante, e nevoie să devii parte a episodului „Locale – între două rele sau hai să încercăm altfel”. M-am implicat să arăt că este posibil de făcut campanie care să încurajeze oamenii să voteze. M-am implicat să arăt că politica poate să fie zâmbitoare, trebuie să fie despre oameni, și nu exclusiv despre tactici și strategii din ocolul gâștelor politice.
De fapt, trăim cu frică și dezgust față de politic. Oamenii au ajuns să nu mai zâmbească la orice legat de politic, indiferent de instrumentele absolut noi de campanie. Politicul a devenit papagal sau sperietoare și bici de pedeapsă pentru că ești altfel sau ai gândire liberă.
Ceva nou…
Am înțeles că pozitivismul îi enervează pe aroganți și tare place oamenilor obosiți de aceleași fețe expirate de pe bannere. Campania “Zâmbește, e gratis! Votează, e important!” a generat în decurs de trei săptămâni – 272 de știri în peste 40 de platforme media, a ajuns să fie văzută pe Facebook de peste 365.232 de oameni, peste 62.000 pe Instagram, iar Manifestul a fost apreciat de peste 11.000 de oameni (Olimpiada Urbană au savurat-o peste 37.000 oameni). Ceva nou, Zâmbim pe ascuns, dar totuși zâmbim.
VOT ÎMPOTRIVA TUTUROR
Pornirea mea a început de la dorința de a extinde înțelegerea fenomenului și a percepției oamenilor față de alegeri, de a demonstra că un mesaj cu zâmbet de protest face mult mai bine decât fața în lacrimi de unire sau alte promisiuni false. De a spune oamenilor că alegerea între două rele nu este singura opțiune și că oamenii merită să aibă multiple opțiuni, iar dacă alte opțiuni nu sunt, oricând poate fi – VOT ÎMPOTRIVA TUTUROR.
În decurs de trei săptămâni am discutat cu peste o mie de oameni, medici, șoferi, vânzători, profesori, măturători, toți foarte diferiți, frumoși în felul lor și care nu vor câte un boț de aur pentru fiecare, ei vor lucruri simple dar importante pentru viața lor. Ei locuiesc și muncesc în municipiu și vor să se simtă oameni cu demnitate în orașul și țara lor.
Datorită oamenilor, nicio clipă nu m-am gândit că s-ar putea sau ar trebui să renunț. Am mers înainte, uneori și cu boxa în mână… și astăzi pot spune cu voce tare că a meritat din plin și că nu regret deloc. Sunt fericit de această experiență deosebită de a întâlni oameni, de a vedea un altfel de Chișinău – orașul oamenilor.
Între timp, alegerile trec, se trec și candidații cu fețe serioase, iar problemele rămân… Bubuieci rămâne cu groapa de gunoi – fabrică de cancer, cei din Humulești în continuare o să-și dorească drum asfaltat spre cimitir și teren de joc pentru copii. Doamna Nina de la piață o să continue să-și cumpere coada de mătură din propriul salariu, o să continuăm să mergem cu rutierele care ne calcă în picioare demnitatea umană, oamenii vor transpira în troleibuzele fără climatizare, o să așteptăm iarna ca să nu mai miroasă urât și o să zâmbim doar în încăperi ca să nu ne intre praf în gură.
Dacă am alege o dată răul mai mare?
Tot ceea ce se întâmplă cu noi ca societate va continua încă mult timp, pentru că de prea mulți ani alegem între două rele. Iar îndemnul de a alege răul cel mai mic este foarte paradoxal, pentru că nimeni nu știe ce-ar fi dacă am alege răul mai mare… Și dacă am alege o dată răul mai mare, am înțelege noi sau nu că alegerea oricărui rău nu este bine nici pentru Chișinău și nici pentru țară.
Alegerea primarului sau play-off-ul pentru prezidențiale?
La modul general, în aceste alegeri, singurul candidat care, cu naivitate, dar într-adevăr vrea să fie primar, este Ion Ceban. El sincer crede că este gata și chiar vrea să facă lucruri pentru oraș. Doar că Ion Ceban a devenit candidat pentru că așa îi convine Președintelui Dodon, căruia îi convine ca Ceban să candideze, dar nu-i convine ca Ceban să câștige. Și asta tot e o alegere între două rele, doar că de data aceasta e o alegere pentru Igor Dodon.
Formula intențiilor ascunse?! Ce este mai bine pentru Dodon … Ceban primar și plus un concurent puternic în interiorul partidului sau; Năstase primar și minus un concurent la alegerile prezidențiale.
Dar pentru Chișinău, pentru țară, cum este mai bine?! Pentru că Ion Ceban în campania locală s-a prezentat ca în pregătiri pentru prezidențiale. De altă parte, Năstase deloc nu a făcut campanie.
Revenind la tactici și strategii ale partidelor, alegerile primarului Chișinăului au fost de fapt despre cum PSRM și Blocul ACUM se pregătesc și se poziționează pentru alegerile prezidențiale. Acest joc politic s-a numit – pe cine excludem din campania pentru prezidențiale. Pentru că e cert că Andrei Năstase va fi iarăși ales primar al Chișinăului, iar Ion Ceban va reveni în Parlament și mai devreme sau mai târziu iarăși va striga în megafon – Jos Alianța, pentru că după guvernare, inevitabil vine ori calitatea de opoziție, ori închisoarea … așa e democrația politică din Moldova.
Acest scrutin local în Chișinău a fost cea mai calmă și liniștită pre-electorală Prezidențială din Moldova… în care voi face tot posibilul să existe opțiunea de Vot împotriva tuturor.
Moldova are nevoie de o nouă viziune, nouă abordare, de o gândire mai largă și mai liberă, care să ducă la reinventarea politicii de stat și a politicului pentru oameni. Pentru că politicul trebuie să genereze o viziune și proiect de țară care să unească societatea, pentru o idee și scop comun – cum să fie cetățenii Moldovei mai educați, mai sănătoși, mai bogați … cum să fie mai mulți și toți să fie mai bine.
Altfel, viața merge înainte și nouă ni se întâmplă ceea ce ne dorim cu adevărat…
Comments are closed.