Pe data de 30 septembrie, Dumitru Țîra a dat un interviu pentru site-ul kp.md
Interviul a fost minunat, cu întrebări și răspunsuri interesante, dar din păcate, acesta nu va fi publicat niciodată din cauza presiunilor politice asupra ziarului.
Zâmbiți, e gratis. Pentru presa controlată, PSRM deja a plătit.
“Ion Ceban are frustrarea ambițiilor nerealizate în privința Primăriei. Așa cum Marian Lupu era mereu candidat pentru funcția de președinte, acum îl avem pe Ion Ceban, veșnic candidat pentru Primărie”.
Etajul doi, biroul primarului. În jurul dvs vor fi mulți oameni care se vor opune schimbărilor. Sunteți sigur că veți reuși să-i înlocuiți cu profesioniști?
Eu am început să lucrez la vârsta de 17 ani. Am început să câștig bani la 17 ani. La 18 ani deja aveam trei locuri de muncă. La 21 de ani am terminat studiile la prima facultate și am început să lucrez la bancă. Timp de 22 de ani de muncă conștientă, totul îmi reușea de minune fără să fur și fără să fac cuiva favoruri. Nu este vorba despre a intra în conflict sau într-o confruntare directă cu acești oameni, ci despre faptul că există lucruri corecte și incorecte. Sunt lucruri care se fac pentru societate și lucruri care se fac pe ascuns pentru propriul buzunar. Eu am un apartament, am o mașină și o familie. Eu nu am nevoie să-mi construiesc trei case. Dacă voi avea dorință să-mi construiesc o casă, o voi face. Pur și simplu, în prezent acest lucru nu este practic. Da, sunt gata.
Credeți că Dvs. veți putea?
Eu am destulă forță. Da, voi putea, deoarece am lucrat toată viața cu profesioniști și asta a funcționat.
Dvs aveți o echipă de profesioniști?
În media am instruit, pe parcursul a nouă ani, cred că peste 600 de jurnaliști, care trăiesc în Chișinău, nasc copii în Chișinău și muncesc aici până în prezent. Mai mult de jumătate dintre ei nu au fost profesioniști din start, dar din moment ce am construit un sistem, ei au devenit profesioniști într-un timp destul de scurt, într-o perioadă de un an sau doi. Același lucru se va întâmpla cu Primăria. De drum trebuie să se ocupe drumarii, de apă – inginerii care se pricep ce înseamnă asta și cum se face, etc. Fiecare trebuie să fie la locul lui. În primul rând, în calitate de primar trebuie să fiu un conducător bun. Prioritatea principală, nu doar la nivel de vorbe, sunt oamenii. Într-un cuvânt, un primar trebuie să poată asculta, auzi și trebuie să se gândească la fiecare om în parte, indiferent dacă este doctor, șofer de troleibuz, copil, student, etc. Să se gândească ce se întâmplă cu acești oameni în momentul în care dimineața ies din case. Cum pășesc pe trotuar fără a se omorî sau a-și rupe piciorul. Cum traversează strada, dacă acolo nu există o trecere de pietoni. Cum se așează în troleibzul zburător – există acolo aer condiționat sau nu, le este confortabil sau stau înghesuiți. Cum ajunge până la serviciu, cum își începe ziua de muncă, unde mănâncă, unde doarme, etc. Toate aceste momente trebuie gândite, practic, individual. Nu suntem un megapolis. Timp de 28 de ani se putea face cunoștință cu fiecare în parte. Sâmbătă am fost la piața centrală și am vorbit cu doamna Nina care mătură acolo deja de 10 ani. Am întrebat-o când ultima dată primarul a fost în vizită acolo.
Aveți în vedere piața?
La piață. Ea nu l-a văzut niciodată. Niciodată.
Ce fel de piață?
Piața Centrală. Se află la doar 10 minute distanță de Primărie. Se poate de mers pe jos și de întrebat: „Doamna Nina, de ce aveți nevoie?”, iar doamna Nina o să povestească. Ea vă va spune că are nevoie de încălțăminte de iarnă, haine de schimb, două la număr, două geci. Cum strânge zăpada, chiar dacă nu este responsabilitatea ei. În general, cine face mizerie acolo. Sunt foarte multe nuanțe și nu ar dura mai mult de jumătate de oră pentru a le înțelege. Cred că, timp de patru luni, poți să vezi tot în acest oraș, iar după patru luni poate fi organizat un referendum ca să aflăm de la oameni cum vor ei să arate strada și cartierul în care stau. Astfel vom reuși să aflăm cum vor oamenii să arate acest oraș de fapt. În ultimele două săptămâni mă întrebam dacă am un ”happy place” în Chișinău. Un loc fericit.
Dvs nu-l găsiți?
Eu nu am un astfel de loc. Vreau să devin primar pentru ca astfel de locuri să fie cât mai multe, pentru fiecare locuitor al acestui oraș. Deoarece ceilalți colegi continuă să povestească cum vor construi drumuri și parcări.
Sunt niște întrebări globale…
De fapt, acestea sunt obligațiunile de bază ale primarului. Nu trebuie să vorbim despre drumuri, despre cum acestea vor fi construite. Noi am plătit deja pentru aceste drumuri. În general, Chișinăul este un oraș foarte bogat. Bugetul Chișinăului, bugetul oficial, nu mă refer la economia informală sau tenebră, este de 4,2 miliarde de lei. Dacă nu s-ar fi furat 50% din acest buget, am fi avut drumuri și toate celelalte.
Într-adevăr 50%?
Păi…Știți de ce avem drumuri rele?
Se fură?
Nu este utilizat material de calitate. De asta drumurile se deteriorează. Nu se pune beton de calitate, dar cu două standarde mai prost. Există la nord orașe unde asfaltul nu se deteriorează. Există orașe la sud, unde e căldură de 50, 60 grade și nici acolo nu se distruge asfaltul. Dar la noi, da. Aici totul e foarte simplu, precum 2×2.
Am înțeles…
Trebui să folosim materiale calitative pentru producerea asfaltului. Să ne asigurăm ca drumurile să nu fie construite de compania vărului, ca problemele să nu fie soluționate cu un sunet de la partid, ca rezolvarea lor să nu dureze în timp (”veniți mâine”, ”degrabă e Revelionul”, etc) și atunci le vom reuși pe toate. Eu anume așa fac lucrurile și sunt sigur că îmi va reuși.
Bine atunci, haideți să trecem la următoarea întrebare. Care sunt reacțiile la campania dvs. neobișniută și zâmbitoare?
Reacțiile sunt bune. Omenii au devenit curioși. Oamenii au început să ni se alăture și să lipească stickerele „Zâmbește, e gratis. Votează, e important.” pe problemele din Chișinău. Oamenii au o atitudine foarte sinceră și responsabilă față de acest lucru, fapt ce mă bucură atât pe mine, cât și pe întreaga mea echipă. În al doilea rând, de campania noastră s-a interesat și presa internațională. Și acesta este doar începutul. În patru zile am acoperit peste 120.000 de oameni doar pe online și nu mai vorbesc de contactul personal cu ei. Este foarte neobișnuit, interesant, modern.
Ați enumerat o serie de probleme. După părerea dvs, care este cea mai mare problemă din Chișinău? Furtul?
Da. Cea mai mare problemă din Chișinău este Primăria. Primăria care nu este în stare să organizeze oamenii și procesele, care este plină cu rude, jumătate dintre angajați trăiesc foarte bine și se bucură de viață, iar cealaltă jumătate trăiește în sărăcie, cu un salariu de 2500 lei, 2400, scuzați. Acești oameni în fiecare zi, de dimineața până seara sunt enervați și îi supără și pe cetățeni, pentru că ei nu sunt satisfăcuți de locul lor de muncă, nu-l iubesc. Nu le place, deoarece muncesc în condiții proaste, iar conducerea nu comunică cu ei. Nimeni nu-i întreabă: „Care este problema ta? De ce ai nevoie pentru a lucra cu satsfacție și a-i ajuta pe cetățeni?”.
Ei vor spune să le fie mărite salariile.
Da, salariul trebuie mărit. Primăria municipiului Chișinău este cel mai mare angajator din țară. Dacă cineva nu este capabil să-și facă treaba, trebuie să plece. Și aici nu este vorba doar despre ultimii doi ani sau de lipsa unui primar cu drepturi depline. Vorbim despre funcționalitatea sistemului. Primăria trebuie să funcționeze ca un software. Primăria trebuie să funcționeze ca un robot. Dacă pentru sluționarea unei probleme este nevoie de trei zile, atunci asta trebuie să se întâmple exact în trei zile. Omul nu trebuie să audă: „reveniți peste o săptămână”, „mai sunați și mâine” etc. Nu, sunt trei zile în care lucrurile trebuie rezolvate. Este datoria statului, a Primăriei să elibereze un document și să-i răspundă cetățeanului. O persoană nu trebuie să alerge din urma Primărie, deoarece omul îi plătește Primăriei ca aceasta să-și facă treaba. Primăria ar trebui să fugă după om și să-l întrebe: „Îmi pare rău, ați alunecat. Cum s-a întâmplat acest lucru? Poate această bordură trebuie schimbată sau scoasă de acolo?” Noi însă nici nu avem bordură, de asta omul a căzut.
Când, în opinia dvs, în Chișinău a fost bine? Când acest oraș s-a dezvoltat dinamic?
Per general sau în timpurile noastre?
În timpurile noastre.
Am trăit acest sentiment în copilărie. Atunci nu priceam nimic. Pur și simplu eram fericit. Iată această atmosferă de fericire vreau să o construiesc în Chișinău. Atât copiii, cât și adulții să se poată bucura. Pentru ca să fie posibil să treci cu un cărucior pe trotuar. Pentru ca orașul să fie iluminat. Pentru ca să avem treceri de pietoni. Pentru ca atunci când traversează strada, omului să nu-i fie frică că ar putea cădea într-o gură de canalizare sau să alunece și să fie lovit de o mașină. Pentru ca troleibuzele să circule potrivit unui grafic optimizat. La prânz trebuie să fie mai puține troleibuze, iar dimineața și seara, mai multe. Este un lucru elementar. Se mai cumpără un troleibuz, se modifică graficul și gata. Toată lumea călătorește normal.
Care sunt principalele problemele care trebuie rezolvate în capitală? Spre exemplu drumuri, sau altceva. Care este prioritatea?
În primul rând, trebuie rezolvată problema Primăriei.
Da, ați mai menționat.
Și Primăria va funcționa.
Și după aia veți merge pe toate problemele.
Da, totul va funcționa îndată, pe toate direcțiile. Spre exemplu, suburbiile. Ele trăiesc încă în secolul al XVIII-lea. Mie mi-e rușine. Mi-e rușine pentru oraș și mi-e rușine pentru suburbii.
Ce aveți în vedere prin secolul XVIII?
Ei merg la toaleta din curte. Mai mult de jumătate dintre ei nu au apă în casă. Transportul circulă până la ora 20:00, 21:00. Oamenii care lucrează în ture merg cu taxiul parcă ar fi milionari, ca orășenii bogați. Să rezolvi acest lucru nu este complicat. Nu este complicat deloc. Aceasta nici măcar nu este o problemă, este o chestie căreia trebuie să-i dedici 15-20 de minute și va fi rezolvată.
Vă referiți la transport?
Ce ține de transport. Autobuzele care circulă acum cred că sunt de aceeași vârstă cu mine. Acest lucru nu este uman. Pur și simplu nu este corect. Este fundamental greșit. Și acest lucru se întâmplă doar din cauză că Primăria nu se gândește la acești oameni. Educație, cultură, cinematografe, centre pentru tineret, ce fac copii? Toate aceste întrebări sunt importante, deoarece acești copii peste cinci ani se vor transforma în tineri. Aceste subiecte nu sunt ideologice. Sunt teme elementare și acute. Acest copil care este dus sau merge singur la școală dimineața cum se întoarce acasă? Este luat de cineva sau nu? Cum mănâncă, când mănâncă, ce mănâncă? Ce se întâmplă cu el la școală? Se bat acolo sau nu se bat? Au acces pe teritoriul școlii persoane străine sau nu? Sunt întrebări foarte importante. Foarte, foarte importante. Suburbia produce pentru Chișinău roșii, carne, etc, doar că nimeni nu le acceptă. Nimeni nu le oferă condiții. Oare este dificil să fie construite piețe mobile în weekend? Pur și simplu, să se închidă o porțiune din drum și să vină oamenii. Așa se întâmplă în toată lumea. Și aici vorbim nu doar despre a le oferi posibilitatea să vândă ceea ce produc. Aceste piețe mobile sunt o sărbătoare pentru oraș. În ultimii cinci ani am reparat muzee pe banii donatorilor și aceasta e un motiv de bucurie. Noi nu am construit niciun muzeu sau un teatru nou. Cinematograful „Odeon” moare. Nici sunet, nici lumină, nimic. Și, din nou, nu este dificil. Trebuie doar să-i aduni pe toți pentru 15-20 minute, să iei mătura, să mături și totul va funcționa.
Cum îi evaluați pe concurenții dvs? Care dintre ei este un concurent puternic?
În prezent, un concurent potențial puternic… ne bazăm pe faptul că până la alegeri mai sunt trei săptămâni și tot ce s-a întâmplat până acum nu se ia în considerare, nu? Pentru că adevărata luptă începe abia acum. Presa vorbește despre doi favoriți, Ceban și Năstase. Dacă e să fiu sincer, lor ar trebui să le fie rușine să participă la alegeri.
De ce?
Pentru că, în primul rând, Chișinăul nu trebuie să fie despre politică. Ei ambii se promovează în calitate de super profesioniști în construcții, ei știu cum să construiască mii de locuri de parcare și terenuri de joacă. Ei știu totul, chiar dacă unul dintre ei, sincer, nici nu știu ce a studiat. Pe de altă parte, dacă e să fiu succint, consider că Ion Ceban are frustrarea ambițiilor nerealizate în privința Primărie. Dacă Lupu a fost mereu candidat pentru președinție, Ion Ceban este un veșnic candidat pentru Primărie. Mai mult, vreau să declar cu toată responsabilitatea și să-i transmit lui Ion Ceban că el nu va fi primarul Chișinăului.
De ce?
Pentru că și de data asta nu-i va reușit. În cazul lui Năstase este și mai simplu. Știți, în copilărie scriam chestii de genul Ion + Liuba = Love. Năstase + Chișinău = Chirtoacă. Tot ce s-a întâmplat cu orașul și cu oamenii în timpul mandatelor lui Chirtoacă se va întâmpla și dacă Năstase va deveni primar. 98% identitate după tipaj. Primul lucru pe care l-a făcut este să-l numească în funcție de șef al poliției pe cumetrul său. Partid, rude, frații și verișorii Țopa, care nu sunt rude, apropo, informație pentru cititori. Legătură clară, și știți, mă surprinde cu câtă seriozitate ei vorbesc despre lupta cu corupția. Fețele lor sunt la fel de serioase ca schemele de corupție pe care le-au construit deja, și pe care, cel mai probabil, le vor construi în continuare. Pentru mine, Năstase este Chirtoacă. Ambii, Ceban și Năstase, se comportă ca niște cumetri. Ei nu au dezbateri sau confruntări – lucru care s-a menționat în presă și pe care l-au spus experții două săptămâni în urmă, că între ei există o înțelegere secretă ce ține de campaniei și rezultatele alegerilor. Comportamentul lor confirmă asta. Eu știu ca Ion Ceban are papuci de cameră în Parlament. Acest fapt confirmă că Parlamentul este casa lui. El trebuie să trăiască și să muncească acolo. Primăria nu este pentru el.
La noi mereu a fost primit că funcția de primar să fie politică. Dvs spuneți că această funcție trebuie să fie apolitică.
Ea a fost o funcție politică, și rămâne a fi așa în continuare, dar ea nu trebuie să fie politică. Din cauză că această funcție este una politică avem ceea ce avem în prezent în oraș.
Ultima întrebare. Conform sondajelor, aproape jumătate din populație (40%) nu știe pentru cine să voteze sau nu vrea să participe la vot. Ce i-ați sfătui? Ce mesaj le-ați transmite de pe paginile ziarului nostru?
Anume din acest motiv am lansat campania „Zâmbește, e gratis. Votează, e important”. 40% … procentajul nu a fost niciodată atât de mare. Mai mult, cifrele sunt în creștere, chiar dacă se apropie alegerile și acest lucru este atipic. Tot ce se întâmplă este cauzat de politizarea societății. Pentru că oamenii s-au săturat de politică în Primărie. Pentru că oamenii vor ca orașul să fie oraș, să nu fie un partid oarecare. Să fie orașul oamenilor care știu că pot să meargă la primar și să-i adreseze întrebări, nu doar lui, ci și Primăriei. Acest procent este atât de mare pentru că oamenii nu mai cred. Există foarte mulți oameni dezamăgiți, care se consideră mințiți, oameni care spun că oricum nimic nu se va schimba, iar motivul pentru care nu se schimbă nimic este faptul că ei votează pentru partide.
Ce i-ați sfătui dvs?
În primul rând, i-aș îndemna să voteze pentru mine. Să voteze pentru un om, care într-adevăr își dorește să facă ceva, nu doar vorbește sau depinde de partid, rude sau verișori. Jumătate dintre rudele mele sunt deja peste hotare și mă cheamă după ei. Dar eu nu vreau. Nu vreau pentru că îmi iubesc orașul. Chiar fiind la Ministerul Afacerilor Externe, nu am vrut să plec în misiuni. Mi s-a propus de două ori să fiu ambasador , dar am refuzat, pentru că nu ai ce face acolo. Este foarte mult de lucru în Chișinău și în țară, iar resursa umană este cea mai importantă valoare a țării și a orașului nostru. Cea mai importantă valoare a țării și a orașului nostru sunt oamenii. Acest om este fiecare dintre noi care locuiește în Chișinău, care plătește impozite pentru drumuri bune și pentru parcări, pe care un primar trebuie să le facă în orice caz. Ceban spune că va construi mii de parcări. Haideți să construim un loc de parcare pentru fiecare mașină. Eu știu 57 de dosare penale care vor fi pornite în primele patru luni. Eu voi veni și voi face un audit pe cheltuieli și cumpărări și cred că numărul dosarelor se va ridica la 557 sau la 1557, deoarece tot acest proces durează 15 ani, dacă nu mai mult. Fiecare leu furat sau cheltuit nejustificat trebuie întors, și atunci bugetul orașului nu va fi 4.2 miliarde, dar 8.2 miliarde de lei.
Vă mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc.
Comments are closed.